Agonia

Incepi sa traiesti prin ceilalti..prin bucuria si tristetea celorlalti..in cele din urma..te identifici aproape in totalitate cu persoanele respective..iar cand ele "mor"..o faci si tu ...te uiti, te pierzi..dispari...devenind o amintire.
  Respiri..plamanii umplându se cu apa,inecandu te pana cand te afunzi intr un abis ..aerul cel de odinioara este imbacsit cu amintiri dureroase..si expiri, sperand ca urmatoarea gura de oxigen sa nu mai fie atat de chinuitoare...uiti speranta si te complaci in mizerabila agonie care te agaseaza de atata amar de vreme.