Stau în banca de la geam,
Văd copiii toţi cum sar,
Ce frumos este afară,
Doamna aş vrea să dispară,
Să ieşim, să ne distrăm,
Toată ziua să plecăm
Şi prin parc să ne plimbăm
Şi să stăm să povestim,
La trecut să ne gândim,
Să vedem ce-a fost frumos
Şi să stăm pe iarbă, jos.
Să vedem gâza cum sare,
Şi cum soarele dispare,
S-aşteptăm frumoasa lună,
Ce ne ţine împreună
Şi ne spune mai mereu
Să nu renunţăm la greu.
Însă totu-i doar un vis,
Şi la mate nu ne-am scris,
Nici diriga nu ne lasă,
Ne ţine acum în clasă,
Să ne certe iar şi iar
Fiindcă toţi am spart un
geam,
Şi-ncercăm să-i explicăm,
Că n-am vrut să-l dărâmăm.
Dar nu vrea să ne mai
creadă,
Pe părinţi, ea vrea să-i
vadă,
Să-i anunţe despre noi,
Suntem nişte maimuţoi,
Nişte maimuţoi frumoşi
Ce mănâncă doar gogoşi
Şi părem nevinovaţi,
De părinţi să fim iertaţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu