Visul magic

O fetiţă foarte tristă,
Stă la geam cu o batistă,
Cu o poză într-o mână,
Eu vă spun că nu-i minciună.
Mititica se uita,
Doar la bunicuţa sa,
Care stă foarte departe,
Un ocean ea tre' să-noate,
Ca s-ajungă pân' la ea
Doar să îi spună ceva.
Dar se-aude dintr-odată,
Soneria de la poartă.
Copila se uită atentă,
E o zână cu o baghetă,
Ce-i aduce o scrisoare
Şi o ciocolată mare,
Iar apoi zâna dispare.
Un mesaj de-ncurajare,
Era la ea in scrisoare.
De la bunicuţa sa,
Pe care ea o iubea.
"Mititica mea copilă,
Harnică precum albina,
Chiar de sunt acum departe,
Sufleteşte-ţi sunt aproape.
Mereu voi fi lângă tine,
Să te-nvăţ mereu la bine,
Iar de-ţi va fi dor de mine,
Uită-te pe cer copile.
Şi ne vom apropia,
Dorul se va-ndepărta,
Cu drag, bunicuţa ta".
Dup-aşa un vis frumos,
Are un chip luminos,
Se trezeşte fericită,
Înspre cer cu drag se uită.
Apoi scrie o scrisoare,
Pe care pune o floare,
O aşează lângă poartă,
Pentru zâna fermecată,
Să o ducă-n depărtare
La bunica iubitoare.