Poeme

Toamna

Stoluri mii de păsărele,

Zbor în zare, în depărtare

Lăsând tot în urma lor

Numai ploaie şi răcoare.

Şi natura s-a-ntristat

Când acestea au plecat,

A lor triluri visătoare

Vor lipsi aşa de tare.

Până şi frumosul soare

Nici curaj el nu mai are

Să mai iasă dintre nori

Dimineaţa, atunci in zori.

Nici podoaba aurie

Nu inspiră veselie

Şi copacii stau plângând

Cu crengile la pământ.

ADOLESCENŢA

Când începi să te prosteşti,

Şi din râs nu te opreşti,

La iubire te gândeşti

Şi la geam frumos zâmbeşti,

Profa se ia doar de tine,

La diriga nu e bine,

Când părinţii te mai ceartă

Tu nu eşti interesată,

Te vezi cea mai importantă

Deloc nu esti afectată.

Nici la teză nu mai scrii,

La terasă zi de zi,

Viaţa ta e doar cu soare,

Vrei plimbări fermecătoare.

Când apare acea schimbare,

Nu e doar o întâmplare,

Sunt frumoşii ani ai vieţii,

Sunt anii adolescenţei.

Doar atunci simţi că trăieşti,

Şi iţi place să zâmbeşti,

Fiindcă-i totul mai frumos,

Si în mod miraculos,

Toţi copiii se văd zmei,

Dar de fapt sunt şoricei.