Povestea anotimpurilor

Povestitorul:

Azi avem de povestit,

Povestea fără sfârşit.

Anotimpuri supărate,

Se cred foarte importante

Şi se ceartă între ele

Şi fac numai lucruri rele.

Iarna:

Sunt cel mai frumos anotimp,

Să-mi luaţi locul nu e chip.

Preferatul tuturor,

Sunt visul copiilor.

Primăvara:

Ba te-nşeli, cucoană Iarnă,

Eu aduc doar vreme bună,

Nu aşa ca dumitale,

Numai gheaţă şi răcoare.

Vara:

Nu ştiţi ce vorbiţi, vă spun,

Cu toţii ştim că-s cel mai bun,

Eu am soare zi de zi,

Dau vacanţă la copii.

Toamna:

Dacă eu nu aş mai fi

N-ar fi roade pe câmpii,

Pământul ar fi uscat,

Peste tot ar fi crăpat.

Iarna:

Dar la mine sunt colinde,

Toată lumea e cuminte,

Sărbătoarea preferată,

Chiar la uşă îi aşteaptă.

Apoi anul nou apare,

Cerul e plin de culoare.

Toţi copiii-s fericiţi,

Pe cer bombele fac plici.

Toată lumea îndrăgostită

Mă aşteaptă fericită,

Cumpără doar inimioare,

Se iubesc aşa de tare.

Primăvara:

Da, dar eu aduc culoare,

Păsărele călătoare

Şi natura reînvie,

Aşa plină de mândrie.

Toată lumea-i la plimbare,

Printre flori mirositoare,

Şi sunt foarte colorate,

De tristeţe abandonate.

Iar pe lac sunt nuferi mulţi

Şi sunt chiar aşa plăcuţi

Şi cu toţii stau pe mal

Văd broscuţele cum sar,

E ceva mai special.

Vara:

Dar la mine ai căldură

Şi vezi numai voie bună

Concedii pe săturate,

Doar familii vezi plecate.

Sunt cu toate-n depărtare,

Ori la munte, ori la mare,

Se distrează împreună,

E aşa o vreme bună.

Când frumoasa lună apare,

Se vede în depărtare,

Şi cu toţii o privesc

Şi la cer ei tot zâmbesc.

Toamna:

Când vin eu, începe şcoala,

Toţi copiii îşi cunosc doamna,

Cu toţi se-mprietenesc,

Toată ziua ei vorbesc.

Toate roadele se-adună,

Bătrânii fac treabă bună.

Şi-acum au pe săturate,

Aşa multe mere coapte.

Spiriduşii:

Vă rugăm să încetaţi,

Şi noi suntem 4 fraţi,

Şi nu ne certăm ca voi,

Vrem să vă purtaţi ca noi.

Toate sunteţi importante,

Şi sunteţi aşa galante..

Dacă una ar lipsi,

Nimic la fel nu ar fi,

Anul tot se va schimba

Şi iar va dispărea.

Vara:

Dar să stiţi că au dreptate,

Suntem aşa importante!

Primăvara:

Chiar aşa, dragi surioare

Suntem aşa speciale!

Ar trebui să fim unite

Şi am fi mai fericite!

Povestitorul:

Şi aşa a luat sfârşit

Fără să fi suferit,

Surorile s-au împăcat

Supărarea au uitat...